Pentru început, hai să facem încălzirea…

…cu câteva generalități. Sunt sigură că toți cei care au trecut de câteva ori pragul cabinetului stomatologic se întreabă cum apare nenorocirea asta de boală parodontală, de unde știe ea pe cine să aleagă și ce ne facem că pierdem dinți fără pic de durere.

Ei bine, oricât de complicat ar părea, lucrurile sunt de fapt foarte simple – totul pleacă de la bacteriile din placa bacteriană. Placa bacteriană e acel depozit gălbui pe care îl vezi  pe dinți dacă ai ratat 1-2 periaje, din motive obiective bineînțeles. Această placă conține, pe lângă resturi alimentare și produși de fermentație acizi, multe, multe bacterii….cam vreo 10⁹. Da, da, nu am greșit, sunt aproximativ un miliard de bacterii în gură și cam 500-700 specii ( asta ca să lămurim de ce nu sunt eficiente vaccinurile, dar o să detaliem într-o altă postare). E un întreg ecosistem care, scăpat de sub control, poate produce daune ireversibile.

Dacă placa bacteriană se depune în mod constant la joncțiunea dintre gingie și dinte, treptat, datorită mineralelor din salivă, ajunge să se transforme în tatru. Acesta favorizează instalarea unei afecțiuni parodontale prin faptul că menține un contact strâns, chiar intim între bacterii și gingie, respectiv dinte. Astfel, le oferim bacteriilor ocazia să lucreze în tihnă la distrugerea țesturilor dentare și parodontale.

Desigur, dacă ne studiem un pic, observăm că în prima etapă gingia se inflamează, devine mai roșie sau chiar violet, e sensibilă la periaj sau sângerează, sau chiar începe să doară la lichide acre. Această fază e complet reversibilă dacă e luată în seamă, în schimb lăsată netratată, din cauza tuturor acestor procese inflamatorii apare resorbția osoasă, lucru care nu se întamplă mâine ci în ani și ani, motiv pentru care un control periodic însoțit de igienizare profesională la 6 luni și o radiografie panoramică o dată pe an, pot preîntâmpina cheltuieli ulterioare.

De asemenea, mulți pacienți se resemnează cumva cu gândul ca și părinții  și bunicii au avut ”parodontoză” ( o să discutam si despre terminologie cât de curând )  și nu mai e nimic de făcut. Nimic mai fals. E drept că factorul genetic e și el important – la urma urmei vorbim de o reacție imunitară a organismului la bacteriile proprii, dar el e doar factor favorizant, tot bacteriile din placa aceea pe care o lăsăm liniștită între dinți și pe gingie fac toată treaba. Din acest motiv, chiar dacă mare parte a oamenilor au o igienă medie, unii fac doar carii, alții doar boală parodontală cu dinți albi, impecabili fără un punct de carie, alții le au pe amândouă și cei mai norocoși, nu au mai nimic. Asta înseamna că trebuie doar să ne gândim că, până la proba contrarie, am putea fi în categoria celor deloc norocoși care ar putea avea și carii și parodontită și doar să ne luăm măsuri de precauție din timp. Nu trebuie să devenim ipohondri, ci doar să periem corect și să ne rupem puțin timp pentru controale și profilaxii.

Asa că, ne vedem la control!